Knocking on heavens door...


A trecut atata timp, au trecut ani la rand, ani de dor...as vrea sa ma inalt pana la cer sa te mai vad macar o data... imi lipsesti atat de mult...

Mi-au ramas doar amintirile care incet incet cu fiecare clipa ce trece se sting, incep sa-ti vad chipul in ceata... doar fotografiile mai amintesc de tine, dar si pe acestea s-a asternut praful zilelor de ieri, incerc sa-l sterg mereu dar e tot mai greu, incerc in continuare si simt cum imi impietreste mana si o lacrima mi se scurge pe obraz...



 
   Doar acea noapte rece in care ai plecat a ramas intacta, atat de vie inca... se spune ca atunci cand se stinge un om se stinge o stea de pe cer... imi amintesc erau atatea stele cazatoare in acea noapte, ma intrebam care era a ta... as fi vrut sa o gasesc, sa o pun la locul ei pe bolta cereasca... dar n-am reusit si incercarea a fost in zadar...




Lumina lumanarii incepe sa tremure, oare esti aici?? te simt dar nu te pot  vedea, te strig dar nu te pot auzi ... si totusi te simt atat de aproape... tot timpul esti in preajma mea... cand zambesc stiu ca te bucuri  cu mine, cand plang simt ca plangi si tu si incerci sa-mi alini durerea soptindu-i inimii vorbe stiute doar de tine... 

e atat de greu ... 

As vrea sa te pot vedea, sa te pot atinge, sa te pot imbratisa, sa te pot auzi ... as vrea sa fii iar aici ... as vrea sa-mi spui iar ce e bine si ce e rau, sa-mi zici ce ai face tu cand eu nu as mai sti ce sa fac... as vrea sa-mi repeti tot ce m-ai invatat... as vrea sa-mi reamintesti ca indiferent cat de mult ma va incerca viata sa nu ma schimb, sa fiu eu..... 


p.s.:   Articol scris in memoria unei persoane fff dragi ... miss you so much... 

                                                                                                                       love, Criss 

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu