"Te-apasa greu uratul... Si n-ai cui sa-ntinzi mana
Cand sufletul vuieste de furtuni.
Dorinte?... Nu-i zadarnic sa tot doresti intr-una?
Si anii trec, toti anii ce-i mai buni!
Sa iubesti?... Dar pe cine?... Vremelnic, n-are rost,
Iar vesnic, greu e sa gasesti iubire.
Te uiti in suflet: nu e nici o urma din ce-a fost
Si totu-i mic, necaz si fericire.
Ce-s patimile? Boala lor minunata trece
Caci mintea nu le da prea mult ragaz;
Si cand te uiti ce-i viata, cercetator si rece,
Vezi ca-i o gluma fara nici un haz."
(Mihail Lermontov)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu