Am nevoie de tine ca de aer... nu-ti cer nimic din ce nu poti sa-mi dai, vreau sa mai stai...
Mai stai.....
"Nimeni nu trebuie sa stie ce ma doare, nimeni nu trebuie sa-mi planga de
mila. Nu-mi afisez grijile si problemele in fata tuturor, le pastrez
pentru mine. Putini oameni stiu ce ma doare, ce-mi lipseste si cat sau
pe cine iubesc. Putini oameni cunosc misterele ascunse in sufletul meu,
dar nu-i condamn pentru ca eu am ales sa fie asa. N-am incredere in
multi oameni, n-am incredere in cei care se declara perfecti sau buni.
N-am incredere in cei care imi povestesc doar lucrurile bune pentru ca
am invatat ca fiecare ascunde un defect, fiecare ascunde o poveste si o
slabiciune."
Intr-o zi le pasa de tine, vorbesc cu tine, sunt acolo pentru tine, fac totul ca sa iti fie bine, iar in urmatoarea zi totul se opreste. Se opresc din a vorbi cu tine. Se opresc din a-si petrece viata cu tine si te uita. E ca si cum nu te-ar cunoaste, ca si cum nu aveti amintiri impreuna. 
Te indragostesti, construiesti un intreg univers in jurul persoanei iubite pentru ca apoi ea sa plece si sa te lase in ruine...
Eu sunt un suflet slab care doar te iubeste mai mult decat pe el insusi. Si da e slab pentru ca nu stie sa lupte, nu stie cum sa faca sa fie bine atunci cand vede nori, ci se retrage in lumea lui singuratic si sufera in tacere udandu-mi ochii de sticla. Tu trebuie sa poti intelege ca acest suflet a trecut prin multe, a dus multe suferinte in tacere de cand era mic si acum nu mai are loc pentru altele de asta se tot revarsa. A vazut ce inseamna suferinta si boala crunta si apoi a inteles ce inseamna pierderea persoanei apropiate cele mai drage, care i-a fost uneori alaturi mai mult decat persoanele care i-au dat viata... bunicule nu am sa te uit niciodata, doar tu m-ai invatat sa am sufletul bun... si eram atat de mica... ce puteam sti eu la doar 8 ani?..dar in anul care vine au mai plecat pentru totdeauna inca doua persoane din viata mea ...si deja mersul la inmormantari si praznice parca era o obisnuinta crunta... iar apoi am inceput sa descoper ca pana si singura bunica ramasa in viata ma confunda cu alta nepoata si uneori ma intreba ca de ce vin in casa ei ca nu am ce cauta ...si stii cat de mult ma durea? toti copii aveau bunici la care mergeau des si de la care primeau iubire...eu aveam doar o bunica care doar nu ma mai recunoastea, care la ceilalti nepoti mergea cu drag si ii ajuta, iar la mine venea din an in paste si nici atunci, care nu imi aducea nici o bomboana macar, iar cand mergeam la ea primeam sec ce caut la ea?... Am tot sperat candva sa-si dea seama, sa-i para rau de ce face si intr-un final mi-au fost ascultate rugamintele, dar ce rost mai avea cand trecuse un sfert de secol, cand ea a fost absenta din viata mea mai tot timpul cand ar fi trebuit sa fie acolo? Si s-a stins si ea intr-un final acum trei ani, dar sufletul nu a putut-o ierta pentru alegerile facute in trecut, nu a putut intelege de ce a fost ranit asa...
Stie cum e ca totusi persoanele care trebuiau sa fie cele mai prezente in viata lui, totusi sa fie atat de absente. Ca de multe ori nu a fost ascultat, ci doar pedepsit fara explicatii. Ca toti erau prea ocupati cu problemele casei ca sa-i mai poata asculta cineva durerile. Stie cum e sa nu aiba parte de familia de vis pe care oricine si-o doreste. Ca tatal a stiut tot timpul sa bea, mai presus de familie si de multe ori sa faca numai cearta si scandal, sa loveasca si sa reproseze ce nu-i convine, sa faca unele zile un chin, in care mai degraba hoinaresti pe strazi decat sa vii acasa. Si astfel lacrimile tot curgeau... Stie cum din cauza asta sarbatorile si zilele cele mai importante sau aniversarile s-au pierdut incet incet sau au fost uitate si au devenit zile obisnuite in timp.
Si cu toatea astea a incercat tot timpul sa ascunda suferintele si sa mearga cu zambetul pe buze chiar daca numai el stia ce-i inauntrul lui, n-ar fi stiut ce sa le zica celor din jurul lui, pentru ca nu putea el intelege de ce altii au parte si el nu, de ce viata asta uneori e asa de crunta...
Te-am iubit, te iubesc si te voi iubi si... nu e greu...
Si nici macar nu ma mai pot aduna si ...nu e greu...
Ziua de 1 e o zi blestemata pentru sufletul meu... e ziua in care am pierdut tot ce a contat cel mai mult pentru mine, e ziua in care am pierdut tot ce am iubit vreodata mai mult.. si inca iubesc... si inca ma doare ziua asta ... nu-mi pot scoate din minte... si lacrimile si regretele curg, curg si curg zi de zi, iar azi mai mult ca e 1, zi blestemata in care ne-am condamnat sufletele la suferinta...
Dar poti sa ma condamni ca te iubesc, ca te iubesc atat de mult? Ca tu esti persoana fara de care sufletul meu nu poate trai? Ca te doresc atat de mult in viata mea?
Azi am spus vorbe grele care le aveam pe suflet... Am fost nemiloasa cu tine...Si nu stiu daca ma poti ierta ...Dar te rog sa incerci sa vezi dincolo de vorbele grele, sa-mi vezi sufletul care inca te iubeste... M-a durut ca desi ne vedem rar si acus iar pleci in singura zi in care ti-am cerut sa-ti faci timp pentru noi tu m-ai ignorat, m-a durut ca mi-ai ignorat sentimentele, ca nu m-ai lasat sa-ti fiu alaturi... Atat ti-am cerut, o zi din saptamana pentru noi... Am venit spre tine cu tot sufletul si m-a durut ca tot ce am primit a fost ignoranta si intr-un final un mesaj sec ca nu esti acasa... daca ai fi stiut cat de tare s-a zdruncinat lumea sufletului meu atunci... si l-am strans tare si am facut cale intoarsa... M-a durut cand mi-ai spus ca iti petreci timpul cu prietenii, oare ne dorim lucruri diferite? Eu incerc tot timpul sa imi fac program in functie de tine, tot timpul te pun mai presus de familie si prieteni, iar tu nu poti face lucrul acesta nici macar o zi din saptamana? Daca ai stii cat de mult as vrea sa ma faci sa ma simt ca fac si eu parte din familia ta...si iar lumea sufletului meu s-a prabusit... Te-ai pus vreo secunda in locul meu? De ce imi spui ca ma iubesti si cand iti spun ca am nevoie de tine nu-mi raspunzi?.. Nu-ti cer sa fii in fiecare zi langa mine, iti cer doar o zi din saptamana.... si totusi inima nu poate intelege alegerea ta... cand totusi ea are atata nevoie de tine... dar tu de ea? De asta te-am si provocat cand vei pleca daca vei veni sa ma vezi sau nu...si cata frica am ascuns in vorbele astea in timp ce le rosteam...
Azi mi-ai rupt sufletul in bucati... dar imi pare rau pentru tot ce am zis... nu am vorbit serios, au fost doar vorbe spuse la manie... daca m-ai lasa macar sa-ti explic...daca ai stii cat de mult astept totusi un semn de la tine...stiu ca te-am ranit si nu ai idee cat de mult ma doare ...
Am incercat sa te ascult de
fiecare data cand m-am indreptat cu tot sufletul spre tine sa vad ce ai patit, de ce
esti retras, m-am intors la tine asa cum sufletul mi-a soptit. Am venit
la tine sa vad ce nu e in regula cu noi doi, ce e in sufletul tau de
fapt, sa incerc sa inteleg tot ce ai pe suflet si sa-ti spun ca va fi
bine. Stiu ca poate nu prea ti-am dat raspunsuri si tocmai de asta ti le
scriu acum, poate intr-o zi ti le voi arata ca sa iei aminte cum vad eu lucrurile acestea.
Sa nu crezi ca desi uneori ti-am reprosat legatura ta cu fosta nu am inteles-o. Stiu ca tot ce va leaga in prezent este printesa si pentru ea suferi cel mai mult. Nu-mi fac griji ca vreodata te vei intoarce la ea, nu, ca stiu ca nu ai face-o, dar imi fac griji ca poate uneori va vrea sa bage rautati intre noi. Intr-adevar te-am tot intrebat fel si fel de lucruri despre trecut, si uneori poate nu au fost prea bine alese cuvintele, dar am facut-o pentru ca incercam sa inteleg cum o mama isi poate pune mai presus interesul si fericirea proprie decat fericirea copilului si a familiei care o are. Si sincer nu as putea sa o inteleg vreodata cum a putut face ce a facut. De asta am o parere nu prea buna despre ea, si poate de asta ma arat poate deranjata de trecutul tau, nu inteleg cum poate gandi asa o mama, in opinia mea o persoana de genul nu este mama adevarata, poate este mama doar cu titlu pe hartie. Eu stiu ca o mama incearca sa faca tot ce este bine pentru copilul si familia ei, nu pentru interesul propriu. Si da poate nu o suport pentru ca te-a facut atat de mult sa suferi. Si iarta-ma daca gandesc asa, dar asta sunt eu, odata ce mi-am ales cu cine sa fac o familie nu ma mai intereseaza restul, intotdeauna am fost fidela sufletului care l-am iubit indiferent ca a fost bine sau rau si indiferent de distanta.
In ceea ce o priveste pe printesa, stiu ca ti se rupe sufletul ca nu esti alaturi de ea oricand ai vrea. Intr-adevar poate inca nu pot intelege anumite sentimente decat atunci cand voi fi mama ca sa stiu intr-adevar ce inseamna simt matern. Dar vreau sa intelegi ca asta nu inseamna ca nu sunt de acord ca ea sa fie prezenta in viata noastra, din contra. Te rog doar sa imi acorzi timpul necesar sa ma pot apropia de ea astfel incat sa nu sufere, sa nu faci lucrurile sa fie prea bruste, va trebui sa intelegi ca si eu si ea vom avea nevoie de timp sa ne acomodam. Da, stiu ca am inceput-o cu stangul si am creat o rea impresie si m-ai catalogat ca de fapt eu nu vreau sa o accept pe printesa si ca nu imi plac copiii, dar te inseli, am mai tot incercat sa-ti explic dar ai ramas tot pe a ta. Am fost distanta atunci din cauza problemelor dintre noi, aveam asteptari de la tine sa vii sa ma iubesti cum o faceai altadata, si nu am gasit puterea sa trec peste ele si m-a durut si mai tare apoi ca te-ai folosit de fata ca sa ma minti sau sa ma tradezi cum ai spus tu si apoi cum mi-ai spus ca parerea mea nu conteaza cand vine vorba de fata, ca e doar alegerea ta ce vrei sa faci. M-a durut foarte mult, pur si simplu m-am simtit data la o parte, ca eram doua tabere tu si fata si eu singura. Si in tot acest timp imi rasunau cuvintele tale in minte si ma intrebam atunci de fapt eu ce caut acolo in viata ta daca tu intr-un fel sau altul ma dai la o parte, cum sa mai indraznesc sa ma apropii de printesa daca ma simteam ca o straina in viata ta, in casa ta? Tot ce as fi vrut e sa vorbesti deschis cu mine, sa-mi fi spus ce e in sufletul tau si atunci as fi inteles si poate nu mai reactionam cum am facut. Tu singur imi spuneai candva ca tot timpul vei vorbi cu mine cand va vine vorba despre asta si nu doar ma vei pune in fata faptului deja implinit, si nu prea a fost asa. Nu am nimic cu fata, daca ar fi fost asa cum zici tu ca nu eram de acord atunci nu ti-as fi acordat deloc sansa sa intri in viata mea de la bun inceput, dar in schimb m-a deranjat atitudinea ta cum ai gestionat situatia ca nu ai putut fi sincer cu mine si m-a durut si ca nu ti-a pasat ca imi era rau in acelasi timp. Si din contra, e atat de dragalasa si iti seamana atat de mult, o doamne daca ai sti cat de mult ma gandeam cum ar fi candva sa mai avem un copil al nostru, cat de mult imi doream... Si doar stii ca imi plac copii, in special fetitele ca asta imi doresc cel mai mult sa am candva, mai tii minte ce discutii aveam cand mergeam sa cumpar cadouri pentru copilasii prietenilor? Si da, poate in mintea mea am vazut altfel apropierea mea de ea, imi inchipuiam altfel lucrurile, ma gandeam ca poate va veni treptat, ca poate va incepe prin simple iesire la cofetarie, la joaca sau in parc tinandu-ne toti trei de mana si abia apoi poate va continua acasa incercand sa facem clatite sau pizza si deslusind jocuri demult uitate de noi cei maturi. Da, asa mi-am inchipuit eu ca va incepe povestea in care sa ma incadrez si eu in lumea printesei tale. Poate mai sunt si eu o copila care viseaza cu ochii larg deschisi doar...
Intr-adevar e foarte greu acum sa ne gandim oare de unde sa incepem, cu ce ne vom putea face o casuta a noastra, unde, cu ce bani, cine va renunta la viata lui cu care era obisnuit acasa si va porni de la zero alaturi de celalalt si multe alte ganduri.. Stiu ca nu va fi deloc usor, dar cred totodata ca in momentul de fata nu putem lua inca decizii exacte ce va fi, nu vreau sa ne pripim ca apoi sa-i para rau celuilalt ca poate nu a luat decizia cea mai buna. Nu putem sti inca ce ne rezerva viitorul, poate intr-adevar ne vom muta in oras la mine, cum am sugerat eu pentru ca e mai mare si sunt mai multe posibilitati, ai sa ma intrebi cu ce, poate voi face eu credit pe numele meu si daca intr-adevar se va intampla ceva rau vreodata intre noi voi ramane eu cu el, nu trebuie sa te temi ca vei pati ca in trecut si vei ramane tot tu cu cheltuiala, nu va fi asa, sau poate vom avea ceva banuti de la nunta sau poate vom fi ajutati de parinti. Poate totusi ma voi muta eu in oras la tine,ca si asa nu sunt bune vremurile la munca aici, deja parca ma vad incercand sa dau culoare casutei noastre amenajand-o cu tot felul de lucruri si incercand sa plantez primavara floricele in gradina din fata. Si da, mi-a placut cum ne-am inteles atunci cand am facut curatenie prin casa amandoi. Sau poate te voi urma in strainatate sa muncim amandoi, cand voi fi mai sigura pe limba straina. Dar indiferent de distanta care ne va desparte, o sa-mi indrept tot timpul pasii catre tine si nu va disparea iubirea dintre noi din aceasta cauza. Sunt atatia oameni care au luat-o de la zero, noi de ce nu am putea, mai ales daca ne iubim?
Da am reactionat impulsiv cand mi-ai zis ca vei pleca din nou, m-am suparat si am plans, dar cum credeai ca va reactiona sufletul cand ii vei spune asta, cand abia te-a vazut, cand te-a asteptat atat de mult sa vii si gandul ca acus iar pleci il macina de durere. Nu ma voi impotrivi, dar trebuie sa incerci sa intelegi ca totusi ma doare vestea asta si nu-mi pot ascunde lacrimile.
Uneori ma intreb daca tu ai fi fost in locul meu, tu cum ai fi actionat in unele situatii, te-ai fi descurcat mai bine, sau ce ai fi gandit in acele momente? Amandoi am gresit in unele situatii, acum nu mai conteaza care a gresit mai mult sau mai putin, tot ce conteaza e ce vom face de acum inainte, conteaza ca noi sa ne axam pe dragostea ce ne leaga, conteaza sa nu lasam pe nimeni si nimic sa ne desparta, va conta doar sa luptam pentru dragostea noastra. In dragoste sa nu te temi niciodata ca nu va merge, teme-te ca nu ai incercat!
Dar vreau sa stii ca nu m-am indoit niciodata ca tu nu ai fi persoana potrivita pentru mine, din contra esti persoana care conteaza cel mai mult, chiar daca nu intotdeauna arat acest lucru. Esti persoana pentru care vreau sa lupt, fara de care nu as putea sa-mi inchipui viata mea. Esti tot ce iubesc mai mult, esti viata mea! Te iubesc si te voi iubi mereu, indiferent de vremurile bune sau rele prin care vom trece.
Incerc sa gasesc raspunsuri la intrebari, de ce unele lucruri s-au schimbat, de ce au disparut micile amanunte care ne faceau fericiti, sau care pentru mine contau, cum erau cuvintele dulci de "buna dimineata" si "noapte buna", "botic te iubesc", de ce acum sunt atat de rare? Ma sperie nesiguranta asta si nu stiu ce sa fac, si poate sufletul meu se cutremura ca nu intelege, nu mai stie ce e bine si ce e rau.
Si da stiu ca reactionez din frica, manie sau orgoliu si ca pun la suflet orice si uneori plang pentru ca nu inteleg de ce ma porti pe drumuri pe care sufletul nu mai vrea sa treaca vreodata, acele ale suferintei, prin care a trecut de prea multe ori in trecut...
De ce uneori imi vinzi scuze ieftine precum nu am avut timp, cand uneori ti-as rapi doar cateva secunde de fapt, de ce daca vezi ca te-am cautat ma ignori... si daca ai sti cat de mult doare ca stiu ca vezi ca incerc sa vorbesc cu tine si tu imi ignori cautarile si te comporti in continuare absent, iar de alte persoane totusi ai timp...cum crezi oare ca ma simt, stii cat de mult doare dragostea?
Azi e ziua mea de nume si tu nu esti aici, nici fizic si nici virtual.