Fiecare are un trecut al sau.
Si nu ma intelege gresit cand iti pun intrebari despre, nu ma deranjeaza ca ai fetita, doar ca nu pot intelege cum o mama poate face ceea ce a facut, cum poate sa puna fericirea si interesul propriu mai presus decat fericirea copilului si a familiei, asta nu voi putea intelege niciodata din trecutul tau pentru ca eu nu sunt de acord cu ce a facut, in opinia mea asta nu este o mama, poate doar cu titlu pe hartie.
Si da mi-e frica ca poate uneori nu vei intelege, ca poate uneori vei alege, ca poate nu vei reusi sa petreci timp cu amandoua, sa reusesti sa te imparti intre mine si fetita, mi-e frica ca poate atunci ma vei da la o parte si ca nu vei tine cont si de opinia mea si vei lua decizii de unu singur, mi-e frica ca atunci poate nu te vei mai comporta ca intr-un cuplu si asta m-ar durea foarte tare si atunci probabil voi ramane doar o persoana care te iubeste si se uita la voi doi de pe margine pentru ca tu te vei comporta doar ca un tatic si vei uita sa mai fii si iubit in acelas timp.
Asta e marea mea temere legata de trecutul tau.
Dar asta nu-mi face sa piara sentimentele mele pentru tine. Pentru ca atunci cand iubesti pe cineva il iei in intregime, cu toate legaturile, cu toate obligatiile. Ii iei povestea, trecutul si prezentul. Iei totul sau nimic.
Si eu vreau sa iau totul de la tine pentru ca incep sa te iubesc.
Si vreau sa intelegi ca iti accept trecutul, nu ma deranjeaza fetita pentru ca nu are nici o vina pentru greseala altora, dar am doar o rugaminte la tine sa ai grija sa nu ma faci sa ma simt in plus uneori, sa ai grija si de sufletul meu, sa ma faci sa ma simt ca suntem o familie.
love, Criss 
