Am nevoie de tine ca de aer... nu-ti cer nimic din ce nu poti sa-mi dai, vreau sa mai stai...
Mai stai.....
"Nimeni nu trebuie sa stie ce ma doare, nimeni nu trebuie sa-mi planga de
mila. Nu-mi afisez grijile si problemele in fata tuturor, le pastrez
pentru mine. Putini oameni stiu ce ma doare, ce-mi lipseste si cat sau
pe cine iubesc. Putini oameni cunosc misterele ascunse in sufletul meu,
dar nu-i condamn pentru ca eu am ales sa fie asa. N-am incredere in
multi oameni, n-am incredere in cei care se declara perfecti sau buni.
N-am incredere in cei care imi povestesc doar lucrurile bune pentru ca
am invatat ca fiecare ascunde un defect, fiecare ascunde o poveste si o
slabiciune."
Intr-o zi le pasa de tine, vorbesc cu tine, sunt acolo pentru tine, fac totul ca sa iti fie bine, iar in urmatoarea zi totul se opreste. Se opresc din a vorbi cu tine. Se opresc din a-si petrece viata cu tine si te uita. E ca si cum nu te-ar cunoaste, ca si cum nu aveti amintiri impreuna. 
Te indragostesti, construiesti un intreg univers in jurul persoanei iubite pentru ca apoi ea sa plece si sa te lase in ruine...
Eu sunt un suflet slab care doar te iubeste mai mult decat pe el insusi. Si da e slab pentru ca nu stie sa lupte, nu stie cum sa faca sa fie bine atunci cand vede nori, ci se retrage in lumea lui singuratic si sufera in tacere udandu-mi ochii de sticla. Tu trebuie sa poti intelege ca acest suflet a trecut prin multe, a dus multe suferinte in tacere de cand era mic si acum nu mai are loc pentru altele de asta se tot revarsa. A vazut ce inseamna suferinta si boala crunta si apoi a inteles ce inseamna pierderea persoanei apropiate cele mai drage, care i-a fost uneori alaturi mai mult decat persoanele care i-au dat viata... bunicule nu am sa te uit niciodata, doar tu m-ai invatat sa am sufletul bun... si eram atat de mica... ce puteam sti eu la doar 8 ani?..dar in anul care vine au mai plecat pentru totdeauna inca doua persoane din viata mea ...si deja mersul la inmormantari si praznice parca era o obisnuinta crunta... iar apoi am inceput sa descoper ca pana si singura bunica ramasa in viata ma confunda cu alta nepoata si uneori ma intreba ca de ce vin in casa ei ca nu am ce cauta ...si stii cat de mult ma durea? toti copii aveau bunici la care mergeau des si de la care primeau iubire...eu aveam doar o bunica care doar nu ma mai recunoastea, care la ceilalti nepoti mergea cu drag si ii ajuta, iar la mine venea din an in paste si nici atunci, care nu imi aducea nici o bomboana macar, iar cand mergeam la ea primeam sec ce caut la ea?... Am tot sperat candva sa-si dea seama, sa-i para rau de ce face si intr-un final mi-au fost ascultate rugamintele, dar ce rost mai avea cand trecuse un sfert de secol, cand ea a fost absenta din viata mea mai tot timpul cand ar fi trebuit sa fie acolo? Si s-a stins si ea intr-un final acum trei ani, dar sufletul nu a putut-o ierta pentru alegerile facute in trecut, nu a putut intelege de ce a fost ranit asa...
Stie cum e ca totusi persoanele care trebuiau sa fie cele mai prezente in viata lui, totusi sa fie atat de absente. Ca de multe ori nu a fost ascultat, ci doar pedepsit fara explicatii. Ca toti erau prea ocupati cu problemele casei ca sa-i mai poata asculta cineva durerile. Stie cum e sa nu aiba parte de familia de vis pe care oricine si-o doreste. Ca tatal a stiut tot timpul sa bea, mai presus de familie si de multe ori sa faca numai cearta si scandal, sa loveasca si sa reproseze ce nu-i convine, sa faca unele zile un chin, in care mai degraba hoinaresti pe strazi decat sa vii acasa. Si astfel lacrimile tot curgeau... Stie cum din cauza asta sarbatorile si zilele cele mai importante sau aniversarile s-au pierdut incet incet sau au fost uitate si au devenit zile obisnuite in timp.
Si cu toatea astea a incercat tot timpul sa ascunda suferintele si sa mearga cu zambetul pe buze chiar daca numai el stia ce-i inauntrul lui, n-ar fi stiut ce sa le zica celor din jurul lui, pentru ca nu putea el intelege de ce altii au parte si el nu, de ce viata asta uneori e asa de crunta...
Te-am iubit, te iubesc si te voi iubi si... nu e greu...
Si nici macar nu ma mai pot aduna si ...nu e greu...
Ziua de 1 e o zi blestemata pentru sufletul meu... e ziua in care am pierdut tot ce a contat cel mai mult pentru mine, e ziua in care am pierdut tot ce am iubit vreodata mai mult.. si inca iubesc... si inca ma doare ziua asta ... nu-mi pot scoate din minte... si lacrimile si regretele curg, curg si curg zi de zi, iar azi mai mult ca e 1, zi blestemata in care ne-am condamnat sufletele la suferinta...
Dar poti sa ma condamni ca te iubesc, ca te iubesc atat de mult? Ca tu esti persoana fara de care sufletul meu nu poate trai? Ca te doresc atat de mult in viata mea?
Azi am spus vorbe grele care le aveam pe suflet... Am fost nemiloasa cu tine...Si nu stiu daca ma poti ierta ...Dar te rog sa incerci sa vezi dincolo de vorbele grele, sa-mi vezi sufletul care inca te iubeste... M-a durut ca desi ne vedem rar si acus iar pleci in singura zi in care ti-am cerut sa-ti faci timp pentru noi tu m-ai ignorat, m-a durut ca mi-ai ignorat sentimentele, ca nu m-ai lasat sa-ti fiu alaturi... Atat ti-am cerut, o zi din saptamana pentru noi... Am venit spre tine cu tot sufletul si m-a durut ca tot ce am primit a fost ignoranta si intr-un final un mesaj sec ca nu esti acasa... daca ai fi stiut cat de tare s-a zdruncinat lumea sufletului meu atunci... si l-am strans tare si am facut cale intoarsa... M-a durut cand mi-ai spus ca iti petreci timpul cu prietenii, oare ne dorim lucruri diferite? Eu incerc tot timpul sa imi fac program in functie de tine, tot timpul te pun mai presus de familie si prieteni, iar tu nu poti face lucrul acesta nici macar o zi din saptamana? Daca ai stii cat de mult as vrea sa ma faci sa ma simt ca fac si eu parte din familia ta...si iar lumea sufletului meu s-a prabusit... Te-ai pus vreo secunda in locul meu? De ce imi spui ca ma iubesti si cand iti spun ca am nevoie de tine nu-mi raspunzi?.. Nu-ti cer sa fii in fiecare zi langa mine, iti cer doar o zi din saptamana.... si totusi inima nu poate intelege alegerea ta... cand totusi ea are atata nevoie de tine... dar tu de ea? De asta te-am si provocat cand vei pleca daca vei veni sa ma vezi sau nu...si cata frica am ascuns in vorbele astea in timp ce le rosteam...
Azi mi-ai rupt sufletul in bucati... dar imi pare rau pentru tot ce am zis... nu am vorbit serios, au fost doar vorbe spuse la manie... daca m-ai lasa macar sa-ti explic...daca ai stii cat de mult astept totusi un semn de la tine...stiu ca te-am ranit si nu ai idee cat de mult ma doare ...